Necesitatea de Iod în caz de radioactivitate
În cazul unui accident nuclear major, însoțit de evacuarea în mediu înconjurător a unor cantități de iod radioactiv, el poate pătrunde în corpul uman prin inhalarea aerului sau ingerat pe calea alimentelor si a apei potabile, daca acestea au fost contaminate. Iodul radioactiv are aceleași proprietăți chimice și biologice ca iodul natural găsit în alimente și, prin urmare, poate fi stocat în glanda tiroidă ca iodul normal, neradioactiv. În rezultatul expunerii la această radiație se poate declanșa cancerul de glandă tiroidă dar și alte probleme de sănătate, în decurs de 4 ani și până la câteva zeci de ani.
În caz de pericol de contaminare radioactivă poate fi administrat un preparat destul de simplu, dar care poate preveni efectele negative asupra glandei tiroidei – iodul stabil, sub forma de iodură de potasiu. Medicamentul în doza specificată va fi repede absorbit și va satura glanda tiroidă cu iod. Acest lucru previne absorbția iodului radioactiv în glanda tiroidă, mărind rata de eliminare a lui prin rinichi în urină și reducând riscul de cancer tiroidian.
O alta măsura contra inhalării iodului radioactiv este aceea de a rămâne adăpostit în casa. A va adăposti, a va schimba hainele si a face duș, rămân cele mai bune masuri de protecție împotriva substanțelor radioactive.
În trusa de prim ajutor, pentru profilaxia radiațiilor, trebuie să aveți tablete de Iodură de potasiu de 65 mg. Acest tip de tabletă de iod NU este potrivit și nu trebuie luat pentru corectarea deficitului de iod. Este folosit doar pentru blocarea iodului în accidente nucleare. Doza profilactică recomandată în caz de alertă de radioactivitate este de o sută de ori mai mare decât doza zilnică recomandată, din acest motiv NU luați niciodată iodură de potasiu (KI) în așa doză și nu o dați altora decât dacă ați fost informați în mod special să faceți acest lucru de către departamentul de sănătate, oficialii de management al urgențelor sau medicul dumneavoastră. Autoritățile competente sunt cei care vor folosi mass-media pentru a furniza informații despre disponibilitatea comprimatelor de iodură de potasiu și cât timp ar trebui luate.
Protecția este cea mai eficientă atunci când comprimatele sunt luate chiar înainte sau în același timp cu inhalarea iodului radioactiv. Luarea lui mai târziu reduce semnificativ protecția. Cu toate acestea, prima administrare a preparatului nu ar trebui să fie mai târziu de o zi după absorbția iodului radioactiv, deoarece o administrare așa de târzie poate fi destul de dăunătoare.
Luați întotdeauna medicamentul exact așa cum este recomandat de medicul Dv.
Pentru a proteja glanda tiroidă împotriva expunerii la radiații, administrarea de iodură de potasiu se va face în funcție de vârstă și greutate, astfel, mai jos este recomandată doză de KI pe care o puteți lua pentru a vă proteja tiroida:
- Adulți, femeile însărcinate și care alăptează sau adolescenți (mai mare de 70 kg),— 130 mg o dată pe zi, până când riscul semnificativ de expunere la iod radioactiv nu mai există.
- Copii și adolescenți cu vârsta peste 3 ani până la 18 ani (mai puțin de 70 kg ) — 65 mg o dată pe zi, până când riscul semnificativ de expunere la iod radioactiv nu mai există.
- Copii cu vârsta peste 1 lună până la 3 ani — 32 mg o dată pe zi, până când riscul semnificativ de expunere la iod radioactiv nu mai există.
- Copii până la vârsta de 1 lună —16 mg o dată pe zi, până când riscul semnificativ de expunere la iod radioactiv nu mai există.
Important! Administrarea dozei profilactice de iod se face o singură dată. În doză unică! Efectul protector al dozei unice durează 24 de ore. Bebelușii trebuie supravegheați cu atenție dacă iau KI.
În lipsa iodurii de potasiu (KI), în scopul profilaxiei de urgență se poate folosi
soluție Lugol. O picătura de Lugol conține 6.417 mg de iod elementar.
- Pentru adulți și adolescenți peste 14 ani se recomandă 20 picături amestecate în 100 ml lapte sau apă
- Pentru copiii de 5-14 ani – 10 picături
- Pentru cei sub 5 ani nu se recomandă administrarea internă, se aplică exterior pe piele.
Efecte secundare si contraindicații
În general, în urma administrării KI apariția efectelor secundare este redusă. Ele apar în cazuri rare, sunt reversibile și de durată scurtă. Se consideră că beneficiile luării KI sunt mult mai mari decât riscurile.
Persoanele cu deficit de iod prezintă tulburări metabolice ale glandei tiroide, ceea ce crește riscul de efecte secundare ale blocării iodului. Printre acestea sunt:
- hipersensibilitate (alergie) la iodura de potasiu sau la oricare dintre componentele medicamentului;
- erupții cutanate;
- efecte adverse la nivelul tractului gastrointestinal (vomă, dureri abdominale, diaree);
- cefalee, dispnee;
- afecțiunile glandei tiroide, în special complicate cu patologia cardiacă la vârstnici;
- dermatita herpetiformă;
- bebelușii trebuie supravegheați cu atenție, pot avea o reacție la nivelul tiroidei.
Persoanele care suferă de disfuncții tiroidiene, disfuncții renale sau boli autoimune vor lua KI numai la recomandarea medicului.
Sursa:
